Cum recunoastem tulburarea biopolara, cauze simtome si diagnostic...

Tulburarea bipolara, numita si depresie maniacala, este o conditie medicala care determina schimbari extreme de dispozitie. Persoanele afectate se pot simti foarte fericite pentru cateva saptamani, ca apoi sa se cufunde intr-o depresie adanca. Durata acestor stari variaza in functie de fiecare pacient in parte.

Faza simptomelor depresive
Fara tratament, o persoana afectata de tulburarea bipolara poate experimenta episoade intense de depresie. Simptomele includ tristete, anxietate, pierderea energiei si dificultati de concentrare. Pacientii isi pot pierde interesul fata de activitatile care ii satisfaceau inainte. De asemenea, acestia se pot ingrasa sau pot slabi, dorm prea mult sau prea putin si au ganduri suicidale.

Faza simptomelor maniacale
In timpul unei faze maniacale, pacientii au tendinta de a se simti euforici, ceea ce duce la o stima de sine exagerat de mare si la agitatie. Comportamentele nesabuite, inclusiv cheltuielile risipitoare, indiscretiile sexuale si abuzul de substante, sunt comune in aceasta faza.

Tulburarea bipolara de tip I si tulburarea bipolara de tip II
Persoanele cu tulburare bipolara de tip I au episoade maniacale sau episoade mixte, avand unul sau mai multe episoade depresive. Persoanele cu tulburare bipolara de tipul II experiementeaza episoade depresive majore. Acestia experiemnteaza hipomania, o conditie care este mai putin intensa decat mania su care dureaza mai putin de o saptamana.

Episoadele mixte
Persoanele care au episoade mixte experimenteaza mania si depresia in acelasi timp. Acest lucru duce la un comportament imprevizibil si este mai comun in randul pacientilor care au dezvoltat tulburarea bipolara la o varsta frageda, in special in timpul adolescentei. Estimarile arata ca 70% dintre pacientii cu aceasta afectiune experimenteaza episoade mixte.

Cauzele tulburarii bipolare
Medicii nu sunt in totalitate siguri de cauzele tulburarii bipolare. Teoria principala sugereaza ca substantele chimice din creier fluctueaza anormal. Atunci cand nivelurile anumitor substante devin prea mari, pacientul dezolvta mania. Atunci cand nivelurile sunt foarte scazute, acesta experimenteaza depresia.

Cine este predispus la dezvoltarea tulburarii bipolare?
Tulburarea bipolara afecteaza barbatii si femeile in mod egal. In cele mai multe cazuri, debutul simptomelor are loc intre 15 si 30 de ani. Persoanele care au rude ce sufera de tulburarea bipolara au sanse mai mari sa fie diagnosticati cu aceasta afectiune. Evenimentele stresante si abuzul de droguri pot declansa ciclul starilor contradictorii.

Diagnosticarea tulburarii bipolare

Un pas important in diagnosticarea tulburarii bipolare este excluderea altor factori care ar putea cauza schimbarile de dispozitie. Acestea pot include infectii ale creierului sau alte afectiuni neurologice, abuzul de substante, problemele cu tiroida, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie, efectele secundare ale unor medicamente sau alte tulburari psihice. Nu exista niciun test de laborator pentru identificarea tulburarii bipolare. De obicei, psihiatrul pune diagnosticul bazandu-se pe istoria medicala a pacientului, pe starea sa de spirit si pe alte simptome.

Singura metodă sigură de prelungire a vieţii este înfometarea, ne asigură medicii.

Studiile arată că în cazul unui post în primele 24 de ore de post se consumă glucide, apoi timp de până la două-trei săptămâni, rezervele de lipide, a declarat profesorul dr. Dafin Mureşanu. Organismul uman se descurca mult mai bine să gestioneze lipsa de alimente, decât să prelucreze excesul de hrană. Bolile ni se trag de la excesul de alimentaţie.

“Postul nu este periculos, mii de studii dovedesc acest lucru. Vreau să vă dau argumente ştiinţifice. Regimul hipocaloric este într-adevăr o resursă terapeutică foarte bine studiată – şi postul nu este înfometare, pentru că postul generează satisfacţia pe care o obţii din a te abţine de la alimentaţie -, fiindcă organismul are mult mai multe resurse de a gestiona problema aportului redus de calorii şi nutrienţi decât excesul. Bolile ni se trag de la excesul de alimentaţie.Avem dovezi foarte clare şi studii ştiinţifice în acest sens”, a spus profesor dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN), la conferinţa prilejuită de a X-a ediţie a Şcolii Internaţionale de Vară de Neurologie, care are loc în perioada 5-9 iulie 2015, la Eforie Nord.

Dr. Mureşanu mai adaugă faptul că prin terapia prin post a fost iniţiată în Rusia, la începutul secolului XX, într-o clinică din Goriacinsk, şi se bazează pe principiile medicului rus Iuri Nikolaev. În anii ’60-’70, la Spitalul Korsakov din Moscova, postul a fost aplicat cu foarte mare succces la bolnavii cu depresii mari şi care nu mai răspundeau la niciun fel de tratament, iar mai târziu s-au tratat inclusiv boli precum cancerul.

“În Germania, există o clinică sofisticată, specializată în tratamentul prin post controlat, Clinica Buchinger, pe malul lacului Konstantz. În această clinică, statul german rambursează serviciile medicale pentru cei care fac terapie prin post. Este foarte important, pentru că este o terapie de comutare”, a mai spus Dafin Mureşanu.

“Singura metodă sigură de prelungire a vieţii este înfometarea, o lozincă pe care am văzut-o scrisă la un simpozion în America”, a adăugat academician dr. Laurenţiu Popescu.

Dafin Mureşanu a mai precizat că  alimentele cum le consumă oamenii acum o fac mai mult pe principiul plăcerii. “Noi încărcăm organismul bazat pe dorinţe cu mai multe alimente decât este necesar, pe care nu le poate prelucra. Prin post, se obţine un grafic de consum al resurselor interne care nu sunt alocate biologic corespunzător. Şi anume, în primele 24 de ore de post consumi glucide, apoi timp îndelungat, până la două-trei săptămâni, consumi rezervele de lipide. Aproximativ 96 la sută din consumul de energie în post se bazează pe lipide, deci pierzi lipidele, şi doar 4 la sută se bazează pe pierderea capitalului de proteine. Asta până când se ajunge într-un punct critic, care nu trebuie depăşit, iar acel punct critic este destul de individual şi pentru specia umană nu trebuie să treacă de 40 de zile. Nu este întâmplător”, a spus preşedintele Societăţii de Neurologie din România.

Profesorul Dafin Mureşanu a adăugat că, potrivit unor studii, celula tumorală nu se poate adapta la regimul hipocaloric, iar chimioterapia este foarte mult uşurată cu post. “Există un grup de cercetare la Spitalul Charite din Berlin, Andreas Michalsen are foarte multe lucrări ştiinţifice în reviste importante cu privire la post, care produce o resetare, care îţi dă un nou profil. Jean Patrice Robbin, alt cercetător mare, care are foarte multe lucrări în acest sens, Institutul de Cercetare şi Tratament al Cancerului, Norris Cancer Center din Los Angeles, centru foarte avansat de studiu al comportamentului celulelor tumorale în post. Celula tumorală nu se poate adapta la regimul hipocaloric şi, practic, chimioterapia este foarte mult uşurată cu post. S-a observat că toleranţa pacientului este mult mai bună la chimioterapie în regim hipocaloric sau post”, a precizat Dafin Mureşanu.

El a mai spus că omul după post este mult mai viguros, capacitatea lui de reacţie este mult mai bună.

“Ştiinţa ne arată că pinguinul poate să reziste fără mâncare o sută de zile, ursul când hibernează nu mănâncă. Omul după post este mult mai viguros, are o capacitate de reacţie mult mai bună. Rămâne doar reglarea noastră de a nu consuma mai mult decât avem nevoie, pentru că organismul se adaptează mult mai bine la post. Putem ajunge să scriem pe pâine: «Ai grijă, dacă mănânci prea mult, ai putea avea probleme de sănătate! Postul presupune şi un pic de voinţă. Postul nu este o problemă controversată. Vedeţi cum poate fi folosit, ca o intervenţie în anumite situaţii”, a mai arătat profesorul Dafin Mureşanu

Terapia durerii cu ajutorul medicinei naturiste...

Durerea este un simptom foarte frecvent intalnit, cel care te face sa cauti un doctor cat mai rapid. In abordarea alopata, ea se trateaza cu antiinflamatoare steroidiene sau nesteroidiene, analgezice, sau, daca durerea are la origine o obstructie demonstrata, intr-un loc accesibil, se cauta indepartarea ei mecanica.
In medicina naturista, lucrurile sunt diferite, in sensul ca si interpretarea lor este alta. Conteaza tipul de durere, la ce e agravata sau ameliorata, orarul ei etc. De exemplu, daca este localizata intr-un punct ce corespunde traseului unui meridian de acupunctura, durerea inseamna obstructia fluxului energetic si se poate trata prin acupunctura sau stimularea punctului respectiv prin alte metode.
In medicina Ayurveda, prezenta durerii indica o obstructie in circulatia a ceva, fizic sau energetic, si prin urmare este incadrata in linii mari la dezechilibrele de tip Vata dosha, principiul format din Aer si Eter. Ca atare, ea se poate corecta prin corectarea elementelor ce agraveaza Vata dosha si care sunt prezente la persoana in cauza. Poate fi vorba de o multitudine de factori ce trebuie corectati. De exemplu, sa facem liniste si sa evitam suprastimularea senzoriala, care poate sta la originea unei migrene. Sau, daca este o durere datorata unui spasm, in urma unei expuneri la frig sau curent, atunci trebuie aplicata o crema hidratanta si incalzitoare, sau o lampa de cromoterapiede putere mare, cu filtru rosu sau portocaliu.
Bineinteles ca exista si plante sau uleiuri volatile cu efect analgezic bine cunoscut, cum sunt, de exemplu, cuisoarele, folosite sub forma de extract (eugenol) in medicina dentara. Cu siguranta ca, daca durerea este declansata datorita unei infectii, va fi mult mai suportabil sa luam un tratament antibiotic natural, cum ar fi tinctura de propolis sau unele uleiuri volatile, dupa caz, decat sa apelam la unul sau mai multe antibiotice de sinteza. (A nu se intelege ca prin aceasta recomand automedicatie in locul prezentarii la medic; dimpotriva, recomand apelarea la un medic cunoscator al remediilor naturiste, care sa poata evalua gravitatea situatiei si sa actioneze in consecinta, pentru ca durerea poate fi si un mare semnal de alarma, poate fi o urgenta medico-chirurgicala in care timpul e foarte pretios).
Uneori poate fi vorba de durere neuropata, extrem de intensa, declansata fie si la atingeri fine, si care nu raspunde la medicamentele uzuale. Atunci putem folosi terapia cu venin de albine, care este un bun analgezic si relaxant, daca este aplicat in doze cat mai mici, dar eficiente. Bineinteles, vom aplica acest tratament numai dupa realizarea dezintoxicarii prealabile, altfel, riscam sa recirculam toxinele si durerea se va muta in alt loc, dar nu va dispare. Tratamentul cu venin de albine poate fi foarte bun si in cazul durerii oncologice, cu conditia sa fie aplicat in dozele potrivite pentru fiecare caz in parte, caci nu exista un protocol standard, ci totdeauna tratamentul trebuie individualizat.
Durerea cu caracter de arsura poate ascunde o inflamatie si se va trata cu substante de tip racoritor, de exemplu, cu gel de aloe, in uz intern sau extern, sau cu ulei volatil de menta administrat intr-un ulei-baza.
Uneori poate fi vorba despre o componenta psihica importanta si atunci este necesar sa apelam la metode de relaxare, psihoterapie sau, de ce nu, muzicoterapie.
Unul din secretele terapiei durerii este si indepartarea rezistentei fata de durere. Sa ai curajul sa te confrunti cu ea, sa nu te mai inversunezi, luptand sa scapi de ea. O accepti, esti atent la mesajul pe care ea vrea sa ti-l transmita. Poate ca e o lectie importanta din viata ta, si e cel mai potrivit moment sa o inveti.
Se considera ca receptorii care ne fac sa simtim durerea ne-au fost dati pentru a ne putea feri de stimuli si situatii care ameninta integritatea organismului. Din perspectiva medicala, e perfect justificat. De exemplu, daca pui mana pe ceva fierbinte te arzi, te doare si inveti sa nu mai atingi a doua oara ceva similar. Lectia in acest caz este legata de cunoasterea si respectarea legilor naturii.
Dintr-o perspectiva spirituala insa, referindu-ne la durerea cu o mare componenta emotionala, aici trebuie sa devenim atenti la situatia care o declanseaza. Este o mare probabilitate sa fie vorba despre o limitare a modului nostru de a ne percepe viata, relatiile, rolul social si familial, trecutul, imaginea de sine etc. Pentru a reusi sa depasim cat mai rapid acest gen de probleme, este necesar sa ne inaltam cat mai sus perspectiva.
Unii recomanda sa ne imaginam cat va mai conta pentru noi situatia care in prezent ne produce suferinta, peste vreo 10-15 ani. Sau sa ne imaginam cat de mici suntem noi, priviti la scara intregului univers, in care micuta planeta Pamant este deja insignifianta. Adica sa incercam sa ne privim pe noi insine cu ochii lui Dumnezeu, Creatorul nostru, Cel in mainile caruia, daca ne abandonam, putem gasi toate solutiile. Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, marturisitor in temnitele comuniste, spunea: „Dumnezeu a venit in lume sa umple suferinta umana de prezenta Lui”. Altfel spus, chiar si in durerea cea mai cumplita, exista aceasta sansa de a Il descoperi pe El, care este totdeauna alaturi de noi.

Ce sunt bolile de rinichi ?

Rinichii, două organe de mărimea pumnului, situate de fiecare parte a coloanei vertebrale, imediat deasupra liniei taliei, îndeplinesc un rol vital. Rinichii curăţă sângele prin îndepărtarea reziduurilor şi excesului de lichide, menţinând un echilibru sănătos între diferitele substanţe chimice ale corpului şi contribuie la reglarea tensiunii arteriale.

 

Când rinichii se îmbolnăvesc sau sunt lezaţi, pot să-şi piardă brusc sau treptat capacitatea de a îndeplini aceste funcţii vitale.

 

Produsele reziduale şi lichidul în exces se acumulează atunci în organism, provocând diferite simptome, în special edeme ale mâinilor şi picioarelor, dispnee de efort, necesitate imperioasă de a urina frecvent.

 

Dacă persoane respectivă nu este tratată, rinichii afectaţi pot, în cele din  urmă, să-şi întrerupă funcţionarea. Pierderea funcţiei rinichilor este o stare foarte gravă, potenţial mortală.

Boala de rinichi - Cauze

Bolile rinichilor se clasifică în acute (când pierderea funcţiei apare brusc) şi cronice (când deteriorarea are loc treptat, uneori pe o perioadă de mai mulţi ani). Forma cronică poate fi deosebit de insidioasă: poate să nu manifeste niciun simptom până când nu au avut loc distrugeri considerabile şi deseori ireparabile ale rinichilor.

 

Cauzele afecţiunilor cronice ale rinichilor deseori dificil de stabilit. Majoritatea sunt rezultatul altor boli sau condiţii, cum ar fi diabet, hipertensiune sau ateroscleroză ce împiedicăfluxul de sânge din rinichi. 

 

Lupusul şi bolile sistemului imun care afectează vaselesangvine pot, de asemenea, declanşa afecţiunirenale provocând inflamaţia rinichilor.

 

Unele boli cronice ale rinichilor, dintre care boala renală polichistică (se formează chisturi în rinichi), sunt moştenite, altele sunt congenitale - rezultat al unui tip oarecare de obstrucţie sau malformaţie a tractului urinar cu care s-a născut persoana şi care o dispune la infecţii şi boli ale rinichilor.

 

Bolile cronice ale rinichilor pot fi determinate şi de expunerea îndelungată la substanţe chimice

toxice sau medicamente, inclusiv heroină. De asemenea, vitamina D în cantităţi excesive şi proteinele, mai ales în dieta celor vârstnici sau foarte bolnavi, pot afecta rinichii. Dar, în multe cazuri cronice, cauza exactă rămâne necunoscută.

 

Afecţiunile acute ale rinichilor pot apărea în câteva zile după debutul oricărei stări care reduce brusc şi dramatic fluxul de sânge spre rinichi: atacul de cord, leziunile traumatice de tipul celor dintr-un accident, o infecţie gravă sau o reacţie toxică la un medicament.

 

Inhalarea sau înghiţirea anumitor toxine, printre care alcoolul metilic, tetraclorura de carbon, artigelul şi ciupercile otrăvitoare, pot provoca, de asemenea, disfuncţia bruscă a rinichilor.

 

Alergătorii de maraton şi alţi atleţi de rezistenţă care nu beau suficiente lichide în timpul competiţiilor de lungă distanţă pot suferi de insuficienţă acută a rinichilor din cauza unei descompuneri bruşte a ţesutului muscular care eliberează o substanţă chimică numită mioglobină ce poate leza rinichii.

Boala de rinichi - Simptome

Simptomele bolilor de rinichi includ setea şi nevoia imperioasă, frecventă de a urina, evacuarea de foarte mici cantităţi de urină, edeme în special ale mâinilor şi picioarelor ş itumefiere pufoasă în jurul ochilor, gust neplăcut în gură şi miros al respiraţiei asemănător urinei, oboseală persistentă sau dispnee de efort, scăderea poftei de mâncare, tensiune arterială tot mai mare, paloarea pielii, piele foarte uscată, cu mâncărimi persistente.

La copii: oboseală şi somnolenţă crescută, scădereapoftei de mâncare, eventual întârziere a creşterii.

 Boala de rinichi - Diagnostic 

Pentru diagnostic, medicul va efectua teste ale sângelui şi urinei şi, dacă rinichii, pot tolera, se efectuează investigaţii cu raze numită urografie intravenoasă. Dacă diagnosticul rămâne neclar, medicul poate practica şi o puncţie-biopsie, utilizând un dispozitiv special cu ac pentru a extrage ţesut renal în vederea examinării microscopice.

Boala de rinichi - Tratament

Afecţiunile rinichilor sunt stări periculoase şi necesită îngrijiri medicale. Medicamentele, în special cele care controlează diabetul şi hipertensiunea, pot uneori ajuta la încetinirea progresului afecţiunilor cronice ale rinichilor. Unii practicieni au descoperit că anumite diete restrictive sunt utile, mai ales dacă afecţiunea este surprinsă din timp. Dar, dacă aceste măsuri dau greş şi rinichiise deteriorează până la punctul în care nu mai pot funcţiona deloc, există doar două tratamente: dializa sau transplantul de rinichi.

 

Deoarece hipertensiunea arterială este şi cauză şi simptom al afecţiunii, se vor folosi inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei  pentru a micşora viteza lezării rinichilor sau un diuretic pentru a menţine tensiunea arterială scăzută.

 

Pentru a echilibra substanţele chimice din organism, care pot suferi variaţii periculoase când rinichii nu funcţionează corect, se pot folosi medicamente de tipul polistiren-sulfonatului de sodiu care micşorează nivelul potasiului şi nitratului de calciu care blochează absorbţia de fosfor a stomacului.

 

Dacă un test sangvin revelează un nivel scăzut al globulelor roşii, medicul poate prescrie o medicaţie cu suplimente de fier pentru a reface depozitele organismului de eritropoietină, o substanţă naturală cu rol în sinteza sângelui. Medicul poate, de asemenea, recomanda suplimente de calciu pentru a împiedica rarefierea oaselor, un efect secundar ocazional al afecţiunilor cronice ale rinichilor.

 

Deoarece multe medicamente sunt eliminate prin rinichi, va trebui consultat medicul înainte de a lua orice medicamente eliberate fără indicaţie medicală. Se recomandă, în majoritatea cazurilor, evitarea ibuprofenului şi paracetamolului.

 

Un număr tot mai mare de medici încurajează modificarea dietei pentru controlulafecţiunilor renale cronice.

 

Unele studii au arătat că aderenţa rigidă la o dietă care limitează drastic proteinele poate întârzia sau chiar împiedica continuarea deteriorării rinichilor,mai ales pentru persoanele având afecţiuni ale rinichilor ca urmare a diabetului.

 

Diabeticii care urmează o dietă ce le menţine nivelul glucozei în limite restrânse îşi pot încetini progresiunea bolii renale.

Dializa 

Tratamentul prin dializă, care utilizează dispozitive artificiale pentru îndeplinirea funcţiilor rinichilor, este necesar în cazurile cu afecţiuni renale avansate. Astăzi, se utilizează mai frecvent două tipuri de dializă. Hemodializa apelează la un filtru mecanic pentru curăţarea sângelui. Un chirurg implantează un şunt, un mic tub care conectează o arteră şi o venă, la o mână sau la un picior al pacientului. De mai multe ori pe săptămână, timp de trei sau patru ore de fiecare dată, un alt tub este conectat la șunt şi sângele pacientului este pompat în afara corpului în hemodializor şi apoi pompat înapoi.

 

O altă metodă, numită dializă peritoneală, utilizează membrana peritoneală  pentru a ajuta curăţarea sângelui. Un tub de plastic este implantat chirurgical în abdomenul pacientului. Apoi, la fiecare tratament, un lichid numit dializat este infuzat prin tub în abdomen. Deşeurile transportate de sângele care circulă prin vasele mici din membrana peritoneală sunt filtrate în dializat, care este drenat în exterior după câteva ore. Acest proces este repetat de 3-5 ori pe zi. Cât timp lichidul se află în abdomen, pacientul poate să-şi continue activităţile zilnice normale.

 

Ambele tipuri de dializă prezintă complicaţii potenţiale şi riscuri, în special cel de infecţie.

Stresul de a fi nevoit să te supui, în mod continuu, procedurii poate, de asemenea, să marcheze echilibrul emoţional al pacientului. Din aceste motive, persoanele cu boli renale avansate optează frecvent pentru transplantul derinichi.

 

Noile medicamentele anti-rejecţie şi ameliorarea îngrijirilor postoperatorii au mărit mult indicele de success al acestor intervenţii chirurgicale. Astăzi, indicele de supravieţuire la trei ani pentru pacienţii care primesc un rinichi de la o rudă în viaţă este de circa 75%; pentru cei al căror rinichi transplantat provine de la un donator neînrudit decedat, indicele este de circa 60%.

Nu orice persoană cu o afecţiune renală poate candida la transplant.

 

Dieta

O dietă specială de restricţie poate micşora efortul depus de rinichii afectaţi, menţine lichidele şi substanţele chimice ale organismului în echilibru şi parează acumularea de deşeuri în corp. Deşi astfel de diete trebuie adaptate în mod specific nevoilor individuale ale fiecărui pacient, toate încorporează în mod tipic următoarele restricţii generale:

• proteine: nu mai mult de 1 gram pe kilogram de greutate corporală şi pe zi.

• potasiu: nu mai mult de 2 grame pe zi.

• fosfor: nu mai mult de 1 gram pe zi (de obicei, se realizează prin respectarea restricţiilor de proteine).

• sodiu: în cazurile de afecţiuni renale avansate, nu mai mult de 2 grame pe zi.

Suplimentele de calciu (1 500 mg pe zi) sunt recomandate frecvent pentru a contracara rarefierea oaselor care însoţeşte deseori afecţiunile renale.

 

Mai multe substanţe chimice care se găsesc uzual în produse de gospodărie au fost puse în

legătură atât cu afecţiunile renale acute, cât şi cu cele cornice: cadmiul, fumul de tutun, tetraclorurade carbon, cloroformul, etilen glicolul, acidul oxalic.

Angela Micușa: “Medicina este o artă, pe care nu oricine o poate practica

13/02/2012• Succes la feminin

O doamnă care impune respect şi admiraţie în tot ceea ce face.Pentru ea medicina este o artă, un dar de la Dumnezeu, nu o simplă meserie. Se implică sufleteşte şi are un cuvânt cald pentru fiecare pacient care îi cere ajutorul. Este o fire romantică, în afara orelor de muncă şi devine pragmatică, când vine vorba despre boli şi pacienţi. Despre doamna Angela Micuşa – medic

specialist kinetoterapeut, categoria I,  este vorba .

De ce aţi ales această meserie?

Din mai multe motive. Cred că moştenesc această dragoste faţă de medicină pentru că întreaga mea familie (bunica, mama, verişorii) practică medicina şi toată viaţa mea am fost înconjurată de medicamente, seringi şi pacienţi care aveau nevoie de ajutor. Apoi pentru că mă simt foarte bine când ajut oamenii.

Am fost o elevă foarte bună la şcoală şi aveam predilecţie pentru multe obiecte, dar am considerat că trebuie să fac ce este mai greu (medicina este o şcoală dificilă şi necesită mulţi ani de studiu). Astfel, pot să îmbin dragostea pentru oameni şi plăcerea de a practica o meserie care mă reprezintă.

De ce anume terapie manuală?

Nu m-am gândit în mod expres la specializare, decât după ce am început să lucrez la un centru de ortopedie, să cunosc mai bine tot ce ţine de coloană, vertebre, tendoane, muşchi, articulaţii, am văzut frumuseţea în faptul că printr-o manipulare reuşită, poţi face omul să meargă, exact ca în proverbul “I-a luat ca şi cu mâna”.

Ca să fii un asemenea medic, trebuie sa ai o condiţie fizică foarte bună, iar eu am jucat de mică volei, am fost o bună sportivă. Locuiam lângă şcoală şi aveam această nebunie în sânge – fuga după minge. Era unicul meu refugiu – voleiul.

Şi acum fac sport, pentru menţinerea sănătăţii corpului, ceea ce recomand şi altora – lucrul de rutină (mai ales de birou) te imobilizează, de aceea trebuie să faci sport ca să lucrezi asupra tuturor grupelor de muşchi.

Aţi urcat greu în carieră?

N-am întâmpinat greutăţi mari, deşi nu mi s-a dat nimic gratis, ceea ce sunt acum este datorită mie, muncii mele şi efortului depus.

Ca să reușești în aces domeniu, nu e suficient să ai doar cunoştinţe teoretice, trebuie să fii şi un bun practician, să ai un simţ deosebit – responsabilitatea este mare, o mişcare greşită poate avea consecințe grave asupra pacientului. În plus, trebuie să fii şi un bun psiholog, pentru că atunci când o persoană vine la tine cu o problemă legată de sănătatea fizică, poate fi afectată şi emoţional (chiar depresii), astfel trebuie să-i redai speranţa că problema se poate rezolva.

Pentru mine – de fiecare dată, când vine un pacient trist şi pleacă luminat la faţă – este o bucurie şi o mulţumire de sine.

Aţi avut eşecuri?

Eşecuri toată lumea are, sunt căi de ridicat şi de coborât. Am avut, evident,  de suferit din cauza invidiei, dar nu vreau să vorbesc despre asta, mi se pare meschin… De fiecare dată am găsit puterea de a trece peste greutăţi şi mulţumesc lui Dumnezeu că am o viaţă minunată.

Ați avut pacienţi, pe care nu aţi putut sa-i trataţi?

Am încercat de fiecare dată să-mi ajut pacienţii cât de puţin sau măcar să le dau speranţă. Unele cazuri necesită o implicare chirurgicală sau din contra, am salvat oameni de la operaţie.

Ce vise aveţi neîmplinite?

Aşi vrea să am o casă spaţioasă, mobilată cu bun gust şi cu foarte multe flori. Al doilea vis este să am un centru medical, ca să mă pot manifesta din plin.

Cum se înţeleg soţii Micuşa, având meserii total diferite?

Soţul meu Vasile Micuşa este tenor la Opera Naţională, chiar dacă avem profesii diferite –  ambii suntem romantici, gândim la fel şi asta ne uneşte. Să fii alături de un artist nu este uşor, trebuie să respecţi un regim alimentar, un program mai deosebit de viață, însă pentru că avem multe lucruri în comun (arta, muzica, dragostea de tot ce e frumos) și ne iubim mult – formăm un cuplu integru.

Mie îmi place opera, sunt prezentă aproape la toate spectacolele soţului, fiind în același timp şi cel mai sincer critic. Cunosc textele pe de rost, ştiu fiecare notă, uneori cântăm împreună prin casă (am auz muzical şi îmi place să cânt). Soţul mi-a propus de câteva ori să las medicina şi să merg la conservator, dar nu cred că o sa fiu cea mai bună interpetă, de aceea am abandonat această idee. Ştiu însă, că medicina face parte din fiinţa mea și nu îmi imaginez să am altă meserie. De altfel, l-am învăţat pe solţul meu câteva proceduri de masaj, ca să beneficiez şi eu de plăcerea masajului.

Cum reuşiţi să fiţi o soţie, mamă şi un medic bun?

Reuşesc, pentru că în familia mea obligaţiile gospodăreşti nu sunt delimitate, găteşte cine are timp. Sunt căsătorită de 12 ani, pentru mine este o plăcere să fiu căsătorită, atunci când există dragoste reciprocă în familie, înţelegere, respect şi prietenie, rutina nu poate să intervină. Ţin mult la tot ce am, nu mi-am putut imagina altfel viaţa decât aşa.

Nu vă bate gândul sa plecaţi din ţară?

Nu, iubesc această ţară, chiar dacă nu este dezvotată economic şi este mult mai greu să te realizezi aici. Am călătorit mult, dar de fiecare dată când mă întorc acasă, simt un altfel de aer. Republica Moldova este o ţară frumoasă şi scumpă pentru mine, aici fiindu-mi alături toate persoanele  dragi sufletului meu.

• 13

Fii mai informat ...

Stiati ca…
Organismul uman contine aproximativ cinci litri de sange. Celulele rosii ale sangelui se formeaza la o rata de 2 milioane pe secunda.

Stiati ca…
– Sangele de tip A poate primi transfuzii cu sange de tip A si O.
– Sangele de tip B poate primi transfuzii cu sange de tip B si O.
– Sangele de tip AB poate primi transfuzii cu sange de tip A, B si O
– Sangele de tip O poate primi numai transfuzii cu sange de tip O, dar este acceptat de toate celelate tipuri de sange.
– Sangele de tip O reprezinta grupa sanguina cel mai des intalnita.

Stiati ca…
Atunci cand tesuturile si organele sunt private de oxigen, sangele capata culoarea albastra?

Stiati ca…
Atunci cand v-ati nascut aveati 350 de oase, iar dupa terminarea copilariei 144 dintre ele s-au unit intre ele.

Stiati ca…
Cresterea creierului se opreste in jurul varstei de 15 ani.

Stiati ca…
Pentru a desfasura „procesul gandirii” creierul are nevoie de mari cantitati de energie. De aceea este posibil ca dupa un intens proces de gandire sa resimtiti aceeasi oboseala ca si in cazul muncii fizice.

Stiati ca…
O persoana sub 30 de ani inhaleaza de doua ori mai mult oxigen decat una de peste 80 de ani.

Stiati ca…
O persoana obisnuita respira cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vietii.

Stiati ca…
Contuziile apar aproape de suprafata pielii deoarece capilarele plesnesc, apoi celulele sangelui mor, isi schimba culoarea si in cele din urma organismul le elimina.

Stiati ca…
Celulele sangelui din capilare, transportate de apa, contin oxigen si glucoza. Prin peretii capilarelor are loc un schimb chimic, prin care oxigenul si glucoza ajung in tesuturi. Concomitent dioxidul de carbon este eliminat din tesuturi in sistemul circulator. Alveolele pulmonare indeparteaza dioxidul de carbon si se umplu din nou cu oxigen.

Stiati ca…
in aceeasi clipa in care atriul se contracta, sangele patrunde in ventricule. El paraseste apoi ventriculul drept, indreptandu-se catre plaman, dupa care se intoarce in atriul stang. Sangele paraseste ventriculul stang prin aorta si ajunge in organism prin capilare, distribuind oxigen celulelor tesuturilor. Sangele dezoxigenat se intoarce in atriul drept.

Stiati ca…
Un singur zigot contine toata informatia genetica necesara pentru crearea unui nou organism.

Stiati ca…
intamplarile cele mai frecvente in vise sunt.1. Caderile; 2. Esecurile repetate in desfasurarea unor actiuni; 3. Activitati legate de locul de munca sau de scoala; 4. Experientele sexuale; 5. Persoana care doarme se viseaza ca fiind urmarita sau atacata de cineva.

Stiati ca…
Ceara din urechi este o combinatie intre grasime si transpiratie.

Stiati ca…
V-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla daca ati manca fiind asezati in cap? Ei bine mancarea s-ar duce in sus, deoarece muschii esofagului vor continua sa impinga mancarea catre stomac.

Stiati ca…
Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contracta in mai putin de o sutime de secunda.

Stiati ca…
Depozitele de grasimi din artere pot duce la blocarea arterelor coronariene si in cele din urma la infarct. Pe masura ce nivelul grasimilor din artere creste, inima trebuie sa depuna eforturi mai mari pentru a asigura aceeasi cantitate de sange prin artere cu un diametru mai mic.

Stiati ca…
Diferenta principala dintre scheletul femeii si cel al b’arbatului constain faptul ca ea are zona soldului marita pentru a putea naste.

Stiati ca…
in timpul primei luni de sarcina fatul are o lungime de cativa milimetri.

Stiati ca…
Fatul viseaza aproape tot timpul. Cei care sunt nascuti prematur vor visa mai mult la maturitate.

Stiati ca…
Mai mult de jumatate din greutatea pe care o are copilul la nastere este castigatain timpul ultimelor sase – opt saptamani de sarcina.

Stiati ca…
Unghia degetului mijlociu creste cel mai repede. O unghie ajunge la lungimea normala cam in 150 de zile.

Stiati ca…
Drumul mancarii de-a lungul esofagului dureaza cam 8 secunde. in medie, stomacul digera o masa bogatain grasimi in 6 ore, in timp ce pentru o masa bogatain carbohidrati ii sunt necesare doar 2 ore. Durata medie a digestiei in intestinul subtire este de 3 pana la 5 ore. in intestinul gros mancarea este apoi digerata timp de 4 ore pana la 3 zile.

Stiati ca…
Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent deasupra sprancenelor.

Stiati ca…
in momentul primei respiratii un nou nascut trebuie sa inspire cam de cincizeci de ori mai puternic decat un adult.

Stiati ca…
Atunci cand ne lovim intr-un anume loc din zona cotului resimtim o durere acuta. Aceasta se datoreaza faptului ca pe aici trece nervul cubital, pozitionat de-a lungul osului humerus. Se considera ca aceasta ar fi o scurta forma de paralizie.

Stiati ca…
Se crede ca pe corpul unei persoane obisnuite cresc cam cinci milioane de fire de par in acelasi timp. Nu este amuzant sa ne gandim ca oamenii au la fel de multi foliculi de par precum gorilele? Culoarea parului depinde de melanina (pigment). Pe masura ce imbatranim se secreta tot mai putina melanina si se formeaza mici bule de aer aparand astfel aspectul carunt al parului.

Stiati ca…
Se cunoaste deja faptul ca inima continua sa bata dupa ce este scoasa din corp. Chiar daca este taiata in bucati, muschii inimii vor continua sa bata.

Stiati ca…
Inima pompeaza mai mult de 3.500 de litri de sange in timp de o ora. De-a lungul vietii inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori. in corpul dumneavoastra sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sange.

Stiati ca…
Un barbat obisnuit mananca in jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vietii pentru a mentine o greutate de 80 de kg.

Stiati ca…
Stiati ca osul hioid, aflat deasupra laringelui, sustine muschii limbii si este singurul os din organism care nu atinge nici un alt os?

Stiati ca…
Mandibula este cel mai dur os din organism.

Stiati ca…
Cel mai mare muschi este latissimus dorsi. Acesta este un muschi plat de pe spate care intra in actiune in timpul miscarii bratului.

Stiati ca…
Din punct de vedere fizic o femeie este apta de a naste treizeci si cinci de copii de-a lungul vietii

Stiati ca…
in medie, ovarele contin doua milioane de ovule? Fiecare ovul contine codul genetic al unui numar imposibil de determinat de generatii de fiinte umane.

Curiozitatile medicale merita dezvaluite pentru ca adesea fac parte din viata noastra .

Medicina si sanatatea ascund multe informatii uimitoare despre care rar auzim, dar de care ne putem folosi. Unele ne distreaza, altele poate chiar ne sunt folositoare ...
     

Stiati ca...

Anemia este a doua boala in lume ca incidenta, dupa caria dentara?

Si ne referim in special la anemia feripriva, cea caracterizata prin carenta de fier.

Alimentele care se consuma in zilele noastre sunt procesate in marea majoritate, astfel substantele nutritive sunt extrase si inlocuite cu altele care sunt calorice, dar nu sunt nutritive. Cu alte cuvinte ne ingrasam dar nu ne vitaminizam. De aici si celebra expresie: Mancam dar nu ne hranim...                   

Creierul barbatului este diferit de cel al femeii?

Creierul barbatului este destul de diferit de cel al femeii, desi in mare parte semanam. Insa procesele de memorie, unele reactii, controlul cerebral al bioritmului homronal si organic precum si comportamentul difera.

Va invitam sa va delectati cu urmatorul articol: Afla cele mai interesante diferente dintre creierul femeii si cel al barbatului...

Stati ca si deshidratarea poate provoca dureri de cap?

Cati dintre dumneavoastra beti cei doi litri de apa pe zi? Si cati dintre dumneavoastra va plangeti de dureri de cap? Deshidratarea duce la variatii ale tensiunii arteriale, astfel ca mai putin sange (prin caderea catitatii de apa din organism) va duce la scaderea tensiunii in vase. La nivel cerebral hipotensiunea (scaderea tensiunii sangelui in artere) duce la aparitia durerilor de cap.

Stiati ca infarctul apare foarte frecvent si iarna?

Incidenta infarctului miocardic este destul de mare in anotimpul rece, in special cand persoana cardiaca face modificari bruste de temperatura de la cald la rece. Aceasta pentru ca vasele care iriga inima sunt deja afectate iar frigul le contracta si mai mult, ceea ce duce la o diminuare drastica a fluxului sanguin in inima, rezultand infarctul miocardic.

Stiati ca pielea este cel mai mare organ?

Pielea rezinta o suprafata corporala extinsa si poate ajunge ca greutate pana la 3,5 Kg la omul normal, depasind 5 kg la cei care sufera de obezitate. Pielea este astfel considerata a fi si cel mai greu organ...

Stiati ca atunci cand spunem minciuni diametrul pupilelor se modifica?

Pupilele sunt acele zone negre care se observa in interiorul irisului ca doua buline. in timp ce povestim, mintim - in timp ce creierul are o activitate pupilele isi pot modifica dimensiunile, acesta fiind unul din secretele celor care citesc limbajul trupului.

Stiati ca dupa masa vi se face somn?

Cu siguranta ati observat ca dupa mesele copioase simti o stare de moleseala si o dorinta puternica de a dormi. Dar stiti de ce? Pentru ca dupa masa o cantitate mare din sangele circulant "se duce" spre intestine pentru a face fata absorbtiilor nutrientilor, astfel perfuzia din alte organe scade. La nivelul creierului scade de asemenea fluxul sanguin, ceea ce produce somnolenta. Iata inca un motiv pentru a nu manca nici mult, nici repede la masa.

Stiati ca munca intelectuala este mult mai obositoare decat cea fizica...

Daca dupa o zi de munca fizica va reveniti cu o mancare buna si un somn de 12 ore, dupa o munca intelectuala de numai 8 ore pot fi necesare chiar zile pentru a va reveni - revenirea intelectuala depinde foarte mult de starea de spirit a fiecaruia, de optimism.